Mi-am adus aminte că n-am mai scris demult așa că ăsta va fi un post 2 în 1. Am fost destul de ocupată în ultima vreme cu tot felul de proiecte si assignments.

La jumătatea lui octombrie am fost într-o excursie de 3 zile în nord, la Groningen. De fapt, am stat în Tolbert, un orășel de lângă Groningen, într-un loc special amenajat pentru excursii - niște camioane militare amenajate pentru dormit (placate cu lemn pe dinăuntru și cu câte 6 paturi în fiecare); toate camioanele se deschideau într-un hol comun, aveam și bucătărie și grill - de toate. Chiar interesant arată locul. Într-una din cele 3 zile am fost și la Groningen, în rest ne-am ținut de chefuri Groningen a fost interesant, dar foarte diferit de Amsterdam din cauză că nu are decât un canal, și acela la marginea orașului. Dar în rest am văzut lucruri interesante și în Groningen - universitatea arată ca un monument istoric de exemplu.

Weekend-ul acesta (mai exact ieri), am fost într-o excursie de o zi la Delft (puțin mai în sud față de Amsterdam, aproape de Haga). E un oraș destul de mic, cu câteva canale, o piață imensă (cea mai mare din Europa) li o biserică în care au fost înmormântați membrii familiei regale de-a lungul timpului. Am prins vreme bună, dar totuși a fost destul de frig din cauză că a bătut vântul destul de tare. Cel puțin nu a plouat

Cam atât cu poveștile, las pozele să vorbească; vorba aia “a picture is worth 1000 words”.

Ieri am fost într-o excursie de o zi la Haga, capitala administrativă a Olandei. Am umblat destul de mult, am vizitat museul Prison Gate, care a funcționat ca și închisoare între secolul 16 și 1900 și ceva. Din păcate nu a fost voie să fac poze din interior.

Cel mai interesant a fost însă Madurodam, un muzeu în aer liber unde cele mai importante obiective din Olanda sunt modelate la o scală de exact 1/25. Inclusiv oameni și mașini erau pe străzi, trenurile se mișcau, la fel și vaporașele din porturi sau de pe canale. A fost chiar frumos și probabil o variantă foarte bună de a vizita Olanda într-un timp scurt

La final am fost la mare, la Scheveningen, unde am prins apusul și am mâncat tradiționalele poffertjes (clătite în miniatură, specific olandeze).

Mai jos sunt pozele ce le-am făcut:

Faza săptămânii

Scriu eu un mail la compania de cazare să întreb dacă este rețea wireless în clădirea în care stau, ca să nu stau tot timpul cu cablul de rețea în calculator, mai ales că e foarte scurt. Și, după câteva zile primesc următorul răspuns:

If I am not mistaken you have to use a cable. It’s not wireless.

Am vrut să scriu un mail înapoi să le zic că nu asta a fost întrebarea și că am observat că este cablu, dar am zis că nu are rost. Oricum, foarte funny faza, m-a bine-dispus pentru toată ziua.

Lenny: [spits out food] You sent your little girl downtown on a bus?
Carl: Alone?
Homer: Maaaaybe… but you don’t know Lisa, I mean, she’s so smart they
hooked her up to a big computer to try to teach her some things, but
she had so much knowledge it overloaded and then it got really hot and
caught on fire!
Carl: That never, uh, happened, did it Homer?
Homer: Yes, but now I have to leave on a totally unrelated matter. [runs away]
Oh Lisa!

Just a quick post with the modern architecture pictures I took yesterday in Amsterdam. There’s a Java island here, for the Java fans Just kidding, it’s just the name of one of the islands in Amsterdam and it has all sorts of modern apartment buildings, which are quite cool actually (would love to live there one day).

So here are the pics:

A mai trecut o săptămână de când nu am mai scris. M-am mai acomodat cu Olanda, cu Amsterdam, cu Haarlem. I’ve gone the Dutch way and bought a bike

În rest am cunoscut o grămadă de lume, destul de mulți români și în rest de peste tot: India, China, Indonezia, Surinam, Grecia, Suedia, Norvegia, Lituania, Slovacia, Franța, Anglia, Italia, Germania, etc.

Cu cât sunt mai atentă la ce se întâmplă în jur realizez cât sunt de organizați olandezii și cât de bine se gândesc la ceva de la început. Toate detaliile sunt bine puse la punct, cum ar fi amplasarea senzorului pentru cheie electronică lângă scările pe care se coboară bicicleta și nu lângă ușă, pentru ca ușa să fie deschisă până ajungi cu bicicleta la intrare. Lucruri de genul acesta le observi în multe situații și probabil că durează un pic până să te obișnuiești și să nu te mai miri

Azi am vorbit personal în sfârșit cu coordonatorul meu de master (Hans van Vliet), un “mic” specialist în Software Engineering - are o carte publicată la Wiley & Sons pe această temă și are cam 700 pagini Ce am constatat până acum legat de sistemul educațional de aici e că e foarte student-oriented, dacă se poate spune așa. În sensul că e astfel gândit încât să fie cât mai ok pentru student. Studentul își alege ce cursuri face într-un an școlar - i se dă numai o listă de cursuri care trebuie parcurse pe durata studiilor de master, iar studentul își alege când vrea să le facă. De asemenea, în ceea ce privește cursurile opționale, libertatea e maximă - studentul poate alege cam orice. În general este posibil ca studentul să meargă efectiv la cursurile care-l interesează pentru a vedea despre ce e vorba și să se hotărască ulterior dacă și când va face acel curs, evident excepție făcând cursurile la care este necesară înscrierea în avans.

În concluzie, totul merge bine. Aștept să înceapă școala, lucru ce se va întâmpla săptămâna viitoare.

P.S. Azi am învățat și câte un pic de olandeză (de aici titlul ). E interesantă limba în orice caz, un fel de englezo-germană.

După ce mi-am mai revenit după ziua de ieri, care a fost destul de obositoare cu drumul și despachetatul, azi m-am hotarat sa fac o excursie … până la mare Menționez că marea e la 5 km de unde stau.

Nu e nimic deosebit la Marea Nordului înafară de faptul că e foarte rece (cel puțin când am fost eu). Plaja în schimb e foarte lată și partea de lângă apă și până dincolo de jumătatea lățimii plajei este foarte bătătorită din cauză că pe acolo se circulă cu mașini 4×4 din când în când și serviciul de ambulanță de lângă plajă tot pe acolo se deplasează. În rest, foarte multe scoici de toate culorile, chiar și drumul pietonal până în aproprierea plajei (dinspre oraș) este pavat cu scoici.

Am făcut și câteva poze, începând cu plecarea de acasă și până la mare. Enjoy!

Mai este foarte puțin până voi pleca la Amsterdam, pentru a începe programul de master la care am fost admisă la Vrije Universiteit. Deocamdată mă ocup de făcut liste și bagaj și mă străduiesc să nu uit ceva important, pentru că numai în decembrie mai vin înapoi, în vacanța de Crăciun.

Azi am primit și confirmarea pentru apartamentul în care voi sta: o cameră de 21 metri pătrați cu baie proprie și bucătărie împărțită cu alți studenți. În principiu, cam așa arată clădirea în care voi sta:

Haarlem accomodation

Abia aștept să văd cum e Amsterdamul, sau Veneția nordului cum mai este numit. Facultatea organizează tot felul de activități înainte de începerea școlii, majoritatea legate de vizitarea orașului și de socializarea cu ceilalți studenți. De aceea plec atât de vreme, adică în 16 august în timp ce anul școlar începe la 1 septembrie.

Oricum sunt convinsă că va fi o experiență interesantă și în final va fi meritat să stau 2 ani de zile destul de departe de casă. O să revin cu impresii și poze după ce ajung, dar deocamdată m-am gândit să adaug o imagine panoramică a unei părți a orașului, găsită pe Google:

Amsterdam by night

Vestea bună e că am reuşit să nu mă răcesc după ce am stat în ploaie ore în şir. Vestea şi mai bună e că a meritat din plin. Concertul Metallica de la Bucureşti (23 iulie) a fost extraordinar: stadionul plin de fani care au cântat la fiecare melodie, băieţii de la Metallica în mare formă, toate astea făcând ca acea seară să fie un moment de neuitat.

În mare parte au fost melodii de pe albume mai vechi, ca Ride the Lightning, …And Justice for All şi Master of Puppets. Începând cu Creeping Death şi terminând cu Seek and Destroy, întreg concertul a fost susţinut de Metallica la  intensitate maximă, fiind ajutaţi şi de efectele pirotehnice, ce au culminat la One.

În ciuda ploii care nu s-a oprit decât spre finalul concertului, spectatorii au rezistat “eroic” şi în final toată lumea a fost mulţumită, după 3 bis-uri şi mulţimea de pene de chitară şi beţe de tobe aruncate în public de membrii formaţiei.

Pentru mine, ca şi pentru mulţi alţii din public, a fost primul concert Metallica şi pot spune că m-am simţit extraordinar (mai ales că au cântat şi piesa mea preferată - Fade to Black ) şi m-aş mai duce oricând la un concert al băieţilor pentru că este clar că ştiu să facă spectacol, să comunice cu publicul şi să creeze o atmosferă incendiară (chiar şi pe ploaie) .